Cand daca nu acum, ar fi mai potrivit sa ne amintim de George Bacovia, pe numele sau adevarat George Andone Vasiliu, cu poeziile superbe de toamna, care e drept te indeamna la melancolie si tristete cum de fapt este si toamna si cum poate simtea si poetul atunci cand le-a scris.
Acum 130 de ani, mai precis in 17 septembrie 1881, se nastea poetul simbolist al literaturii romane, iar anul acesta Bacaul, orasul natal al poetului, l-a sarbatorit prin numeroase actiuni culturale. Iata ce scria poetul despre nasterea sa...
„Bacau. 4/17 septembrie 1881. O zi în care vara nu se îndura sa plece, iar toamna nu cuteaza sa-i ia locul. Gradina cu straturile lungi de micsandre, petunii si rozeta, cu siruri de trandafiri e înca în splendoarea verii.Daca frunzele copacilor nu ar fi început sa paleasca si frunza vitei salbatice, urcata pe ziduri, nu ar fi sangerie, te-ai crede înca în luna lui august…
În culmea bucuriei, mama îsi primi din mainile moasei pruncul cel delicat. Îl stranse la san, îi saruta manutele si, pierduta de fericire, nu stia biata ce polita de nefericiri semna vietii, în acea zi de 4 septembrie 1881, la ceasurile 2, în dupa-amiaza senina si calda, care înspre seara se înnoura…“
În culmea bucuriei, mama îsi primi din mainile moasei pruncul cel delicat. Îl stranse la san, îi saruta manutele si, pierduta de fericire, nu stia biata ce polita de nefericiri semna vietii, în acea zi de 4 septembrie 1881, la ceasurile 2, în dupa-amiaza senina si calda, care înspre seara se înnoura…“
George Bacovia, nu a avut numai talentul de poet, fiind inzestrat cu reale potente pentru muzica si instrumente muzicale, indragind mult vioara, insa nu era de neglijat talentul sau pentru desen, participand la diverse concursuri, in timpul copilariei.
Dupa terminarea liceului Ferdinand, care o buna perioada de vreme i-a purtat numele, perioada in care si eu am pasit pe aceleasi coridoare pe unde odata...... a trecut poetul , a urmat Facultatea de drept, profesie pe care nu o va profesa niciodata, chiar daca se inscrie in Barou din Bacau si plateste cotizatia timp de 10 ani.
De cate ori vine toamna, iar ploile sunt nesfarsite, imi vine automat in minte Poezia Lacustra...........
LacustraDe-atitea nopti aud plouand,
Aud materia plangand...
Sunt singur, si ma duce un gand
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scanduri ude,
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atata ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atatea nopti aud plouand,
Tot tresarind, tot asteptand...
Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
O alta poezie pentru acelasi anotimp.........
Nervi de toamna
E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol...
Si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
Si-amantii profund ma-ntristeaza -
Imi vine sa rad fara sens,
Si-i frig, si bureaza
Insa fara nici o exceptie, cand vine iarna, dar mai ales cand ninge in decembrie, versurile sale imi vin din nou in minte, bineinteles pe acordurile melodiei cantate de Nicu Alifantis
Decembrie
Te uita cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.
Si mana fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sa le-nvat simfonia.
Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape, -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga… zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casa mi-s sfinte, -
Te uita cum ninge decembre…
Nu rade… citeste nainte.
E ziua si ce intuneric…
Mai spune s-aduca si lampa -
Te uita, zapada-i cat gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.
Eu nu ma mai duc azi acasa…
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre…
Nu rade… citeste nainte.
Nessun commento:
Posta un commento