Ziua de 17 martie 2011, a trecut, a fost ziua declarata sarbatoare nationala pentru 150 de ani de la unificarea Italiei. Nimic deosebit veti spune, e o sarbatoare nationala ca oricare alta. Adevarat, insa in afara de multumirea aceea de a avea o zi libera platita, asa cum imi amintesc ca se intampla in Romania, de exemplu 1 decembrie , nu cred ca exista altceva in mintea romanului, in proportie de cel putin 70 - 80 % ca sa nu exagerez.
Nici macar cei care ar trebui sa o faca, alesii poporului, nu simt sa o faca decat ca pe o obligatie, da o obligatie de serviciu, foarte bine platita.
Prefer sa ma gandesc mai mult la ideea principala a acestui articol, fara a divaga prea mult de la subiect.
Asadar, manifestatii culturale.....de ai nevoie chiar de un ghid scris, pentru a te orienta spre cele care te intereseaza cel mai mult. In toata tara, in cele mai mari manifestatii ale Italiei exista un moment special in care se aminteste de 150 de ani de la unificare, cum de exemplu au fost in cadrul Festivalului de muzica usoara italiana Sanremo 2011, sau in cadrul Carnavalului venetian 2011.
De la cel mic care abia reuseste sa memoreze celebrul Imn al Italiei si pana la cei varstnici care sunt mai infocati ca niciodata, toti simt si se mandresc ca sunt italieni, cum nu cred ca am vazut din pacate la prea multi romani.
Daca vi se pare ca am exagerat cu aceste argumente, va mai fac cunoscut unul si anume, cati dintre romani ar arbora steagul Romaniei la balcon, pentru a sarbatori o zi nationala a Romaniei ?
Da, in Italia, fara a fi obligat in nici un fel, ca o onoare, ca in semn de recunostinta pentru cei care s-au jertfit , nu exista straduta in care sa nu existe zeci de steaguri arborate.
Cum as putea incheia decat cu "Cinste lor ca stiu sa-si aprecieze valorile si tara".
