Visualizzazione post con etichetta Salvati copiii. Mostra tutti i post
Visualizzazione post con etichetta Salvati copiii. Mostra tutti i post

sabato 15 gennaio 2011

MIHAI EMINESCU - MORTUA EST- IN MEMORIA LUI CRISTIAN

In memoria lui Cristi

 Mortua est!

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală?
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum' cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică.

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne...

Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?

De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.

venerdì 7 gennaio 2011

SENSUL VIETII - COPIII

   
        Ne nastem toti, intr-o zi , un ceas, un an, fiecare moment ales cu grija pentru fiecare. Avem o menire , un rol cat timp traim, sau avem de intimpinat greutati pe care daca nu ar fi Dumnezeu, nu am reusi sa trecem mai departe. Insa viata uneori e atat de nedreapta, loveste atat de crunt, incat ai impresia ca mergi doar  in genunghi si nu reusesti sa te ridici in picioare. Se spune ca cel care crede in Dumnezeu nu se plange niciodata, probabil de aici puterea celor in suferinta de a rabda si spera.
        Si totusi......cu ce este vinovat un copil, in afara de faptul ca s-a nascut ?
        Sau suferinta ar trebui sa fie a parintilor ?
        Si pentru care pacate ?
        Multe intrebari si o concluzie sigura, multe persoane in suferinta si in durere, dar.......prea multi copii chinuti de suferinta bolilor, ce pornire in viata au acesti copii, cum reusesc ei sa priveasca si sa cunoasca lumea, cand la varste mult prea fragede, cunosc numele bolilor si a medicamentelor prescrise, mai ceva decat numele jocurilor cu care alti copii isi petrec timpul liber. Ce inseamna pentru ei viata, cand ochii parintilor, fiintele cele mai dragi, sunt mereu plansi si incercanati de oboseala ?
        Pentru ei, ar trebui sa se inventeze ceva extraordinar, ce numai noi oamenii am putea reusi, sa dam un sens vietii acestor fiinte plapande si totusi cu o asa vointa mare de a trai.
        Ar trebui sa simta ca ei si parintii lor, nu sunt singuri, sa simta caldura noastra sufleteasca a tuturor, sa redam aceasta speranta copiilor ce intind o mana catre noi.

Pentru Cristi:
Sanse de supravietuire, din punct de vedere medical, nu sunt. 
Sperantele stau intr-o minune, in ceva ce nu poate fi explicat stiintific.

giovedì 6 gennaio 2011

SANSA UNUI COPIL ROMAN BOLNAV IN ITALIA

Paul Nagy
La mia storia

Giovedì 23 Dicembre 2010 23:42

POZA_PAULIl mio nome é Paul Daniel Nagy e sono nato il 28/06/2003 nella città di Alesd, provincia Oradea, Romania. Il mio colore preferito é l'azzurro e mi piacciono le macchine telecomandate ed i gioccatoli Zhu Zhu Pets. Mi piace tanto la scuola. Ho iniziato andarci quest'anno a Settembre ma ci vado sempre di meno... Ho un frattellino molto carino che ripete tutte le parole che sente dagli adulti. Lui si chiama Stefan Rares e ha due anni e mezzo.



La mia storia dovrebbe continuare come quella di qualsiasi altro bambino della mia età, ma, cominciando con il mese di maggio, quest'anno, tutto é cambiato. Tossivo tanto, sembravo sempre raffreddato e per un mese ho preso tanti sciropi per la tosse. Una signora dottoressa della mia città ha deciso di farmi una radiografia. Guardando la lastra, la dottoressa ha detto che le notizie non erano belle e mi ha mandato a Oradea, a fare una TAC. I medici di Oradea hanno detto che ero sospetto di linfoma - avevo delle formazioni tumorali nella gola, sulle vie respiratorie, sulla milza. Hanno deciso di farmi una biopsia...non é stato per niente piacevole.  La mia mamma era disperata ed io non capivo quello che mi succedeva. All fine del mese di maggio, ci hanno detto la diagnosi: Linfoma di Hodgkin, terzo stadio.

I miei genitori hanno deciso di portarmi all'Ospedale Ion Chiricuta di Cluj, dove é iniziato il mio incubo...punture, flebo, chemioterapia. Stavo male, ero stanco e tutti i bambini che sono diventati i miei compagni di gioco erano tristi anche loro. Ho fatto otto cicli di chemioterapia con il protocollo ABVD. La mia nuova dottoressa ha detto che il risultato non é stato buono, perche le formazioni tumorali non si sono ridotte del tutto e non sono andato in remissione. La terapia è stata interotta per due mesi. Sono tornato a casa ed é cominciata la scuola. Mi piacevano i miei compagni di classe e mi piaceva anche studiare. Per me andare a scuola era come essere in vacanza - nessuno mi faceva le flebo a scuola... Ma i miei genitori erano molto preoccupati, perche si doveva trovare una soluzione per cominciare una nuova terapia. Con l'aiuto delle persone generose, i miei genitori mi hanno portato in novembre in Ungheria, a Szeged, dove ho fatto un'esame PET.Il medico ungherese mi ha raccomandato un nuovo protocollo din chemioterapia. Sono tornato in Romania e sono stato rioverato all'Ospedale di Oradea per continuare la terapia.

Sia i medici di Cluj che i medici di Oradea hanno detto alla mia mamma che sarà necessario un trapianto autologo di cellule staminali dopo questo nuovo protocollo di chemioterapia. Io non so cosa é questo trapianto, ma i miei genitori sono stati tristi quando hanno saputo questa notizia. Hanno deciso di sentire anche il parere di un medico dall'estero. Un'amica della mia mamma è andata all'Ospedale San Matteo di Pavia tre giorni prima del Natale con i miei documenti ed i risultati degli esami. Il professore Marco Zecca, il dirigente del reparto Oncoematologia Pediatrica ha visto tutto e ha detto che, nel caso che o risponda bene a questo nuovo protocollo che faccio a Oradea, sara' comunque necessario un trapianto autologo di cellule staminali in marzo o aprile, quando finisco la chemioterapia in Romania. Pero, se non risponderò bene alla chemio, dovrò farmi ricoverare presto in Italia, fare una chemioterapia ancora più agressiva ed un trapianto da donatore compatibile. Speriamo però che non sarà il caso e che risponderò bene alla terapia.

Il costo di un trapianto in Italia all'ospedale di Pavia é di circa 50.000 Euro.Non si sa ancora se saranno necessari altri soldi per la chemioterapie perche tutto dipende di come reagirò alla chemioterapia. I miei genitori non si possono permettere questa somma e non so neanche se si permetterano di comprarmi i giocattoli Zhu Zhu Pets. Però io spero di guarire e di tornare a scuola un giorno.

A tutti quelli che si permettono  di aiutarmi li prego con tutto il mio cuore di farlo, per quanto possono. A tutti quelli che non si possono permettere di aiutarmi dal punto di vista finanziario, li prego di pubblicare il mio caso sui loro siti, di raccontare agli amici la mia storia e di pregare Dio per la mia guarigione ed il mio ritorno a scuola.

Vi abbraccio tutti!

Recapiti telefonici:
Gabriele: 00393485306865
Cristina: 004.0722195284