MI-E FRIG DE FRIGUL - ADRIAN PAUNESCU

Mi-e frig de frigul 

                 Adrian Paunescu
Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
si nu va mai veni-napoi, în veci,
si haina din cuier devine rece
si mânecile la camasi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
si l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, ca ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

ADRIAN PAUNESCU - Si totusi vine toamna - Epure arriva l'autunno

Adrian Paunescu - Si totusi vine toamna

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

EMINESCU POET SI PATRIOT

          Eminescu e pretutindeni cu noi, odata ce versurile lui ti-a mangaiat sufletul nu poti sa nu tresari cand ii auzi numele, mai ales, cand strainatatea iti este casa. Eminescu , simti ca este al tau si nimeni si nimic nu ti-l poate lua. Versurile lui iti poarta gandurile spre locurile dragi, spre sufletele care le-ai pierdut sau spre cele care abia astepti sa le intalnesti.

          Iata si dovada ca Eminescu este roman si ca romanii il poarta oriunde in lume:

         "Eminescu poet si patriot", o sarbatoare cat toata Italia

EMINESCU SA NE JUDECE - IN MEMORIA POETULUI

         M-am gandit sa scriu un gand, un vers de al lui Eminescu, astazi cand, daca suntem romani, trebuie sa ne aducem aminte ca s-a nascut geniul, poetul nepereche. La 15 ianuarie 1850, se naste cel care cu poezia sa, a leganat generatii pe valurile iubirii, a creat poezia patriotica fara ca cineva sa ii impuna acest lucru, cum se facea in timpul dictaturii. Dar se pare ca "vreme trece, vreme vine"......si tot mai multi uita de aceasta inegalabila valoare romaneasca. Oare cati din generatiile de astazi, stiu macar versurile unei poezii din capodoperele lui Eminescu ?

         Cu tristete insa, astazi am remarcat, cand cautam ceva inedit despre Eminescu, ca poezia sa a devenit stilul bataii de joc al altora, nu vreau sa postez nimic din cele ce am vazut doar ca titlu pe internet, pentru ca asta ar insemna sa ma aseman lor. Dar ca o replica la tot ceea ce am vazut, poate ar fi potrivit sa reascultam Doina si Aldea Teodorovici cu "Eminescu sa ne judece", versuri Grigore Vieru:

DECEMBRE - GEORGE BACOVIA

            Doar cateva zile si vine iarna........., cat de mult visez o iarna adevarata, cu multa, multa zapada, sa ma ingrop in zapada, sa ies si apoi sa ma arunc din nou, cred ca ar fi minunat sa imi simt din nou obrajii cum iau foc,  asa cum era in copilarie, sa intorc macar pentru cateva clipe timpul inapoi, pana la ziua cand .....dupa o innotare prin zapada de la scoala pana acasa, mama ma astepta cu mancare calda , dandu-mi chiar si portocale (care se gaseau doar putin inainte de Craciun, in rest erau o raritate). Cum insa timpul merge doar inainte, clipa de visare este minunata

 

George Bacovia - Decembre

Te uitã cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aducã jãratec
Si focul s-aud cum trosneste.

PABLO NERUDA - POEM

                 Pablo neruda spunea ca: "Linistea te ajuta sa compui poezii la fel cum faina te ajuta sa faci paine"                            
                                                    Pablo Neruda – Poem


Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile “responsabile”.

TUDOR GHEORGHE - NICIODATA TOAMNA

       

               Trubadurul nostru Tudor Gheorghe, voce inconfundabila si de neegalat ne incanta mereu cu melodiile sale

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid asternut e sesul cu matasa. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca niste urcioare Cu vin ingrosat in fundul lor de lut, Stau in tarmu-albastru-al raului de soare, Din mocirla carui aur am baut. Pasarile negre suie in apus. Cu frunza bolnava-a carpenului sur Ce se desfrunzeste, scuturand in sus, Foile-n azur. Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca Vie sa asculte-ndemnul nenteles, Si cu ochii-n facla plopilor cereasca Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses          Versuri de Tudor Arghezi

GEORGE BACOVIA - 2011 - 130 DE ANI DE LA NASTEREA POETULUI

                               

           Cand daca  nu acum, ar fi mai potrivit sa ne amintim de George Bacovia, pe numele sau adevarat George Andone Vasiliu, cu poeziile superbe de toamna, care e drept te indeamna la melancolie si tristete cum de fapt este si toamna si cum poate simtea si poetul atunci cand le-a scris.

          Acum 130 de ani, mai precis in 17 septembrie 1881, se nastea poetul simbolist al literaturii romane, iar anul acesta Bacaul, orasul natal al poetului, l-a sarbatorit prin numeroase actiuni culturale. Iata ce scria poetul despre nasterea sa...

           „Bacau. 4/17 septembrie 1881. O zi în care vara nu se îndura sa plece, iar toamna nu cuteaza sa-i ia locul. Gradina cu straturile lungi de micsandre, petunii si rozeta, cu siruri de trandafiri e înca în splendoarea verii.Daca frunzele copacilor nu ar fi început sa paleasca si frunza vitei salbatice, urcata pe ziduri, nu ar fi sangerie, te-ai crede înca în luna lui august…
În culmea bucuriei, mama îsi primi din mainile moasei pruncul cel delicat. Îl stranse la san, îi saruta manutele si, pierduta de fericire, nu stia biata ce polita de nefericiri semna vietii, în acea zi de 4 septembrie 1881, la ceasurile 2, în dupa-amiaza senina si calda, care înspre seara se înnoura…“

                                                                                                                Desteptarea

           George Bacovia, nu a avut numai talentul de poet, fiind inzestrat cu reale potente pentru muzica si instrumente muzicale, indragind mult vioara, insa nu era de neglijat talentul sau pentru desen, participand la diverse concursuri, in timpul copilariei.

           Dupa terminarea liceului Ferdinand, care o buna perioada de vreme i-a purtat numele, perioada in care si eu am pasit pe aceleasi  coridoare pe unde odata...... a trecut  poetul , a urmat Facultatea de drept, profesie pe care nu o va profesa niciodata, chiar daca se inscrie in Barou din Bacau si plateste cotizatia timp de 10 ani.

             De cate ori vine toamna, iar ploile sunt nesfarsite, imi vine automat in minte  Poezia Lacustra...........

PABLO NERUDA - Oda saraciei

Cand m-am nascut
te-ai luat dupa mine
si ma priveai,
saracie
printre sipcile putrede,
in iarna profunda.
Apoi
tot ochii tai erau cei
ce ma priveau printre grinzi.
Noaptea,
stresinile
repetau
numele si prenumele tau
sau, cateodata,
solnita sparta,
camasa rupta,
ghetele ranjite mi te-aminteau.
Stateai acolo,
la panda,
cu dinti tai viermanosi,
cu ochii de mlastina,
cu limba ta lesioasa
care taie haina si lemnul,
oasele, sangele.
Stateai acolo,
de cand ma nascusem,
ma cautai, ma urmareai
pe unde mergeam.

15 iunie 2011 - 122 de ani de la moartea poetului nepereche Mihai Eminescu

   

                      Cu numai doar cateva zile inainte de aceasta zi comemorativa, un articol de ziar, pur si simplu m-a fulgerat, "Cum se drogau geniile", urmat bineinteles de precizarile de rigoare, Eminescu isi injecta morfina, Maiorescu priza cocaina, iar Eliade fuma canabis.

                       Am putea trage o concluzie ?

                       Poate, suntem o natie de drogati, insa acum dupa atata timp, cui foloseste aceasta informatie si pentru ce ? Tinerilor ca un indemn pentru a se droga ? Au un exemplu bun de urmat, daca au facut-o mari personalitati ale poporului, ei de ce nu ar face-o. Personal, aceasta stire nu a facut decat sa ma revolte, chiar daca ar fi adevarat, important este ceea ce au lasat in urma lor, operele lor remarcabile cunoscute in tara si peste hotare.

                   Daca Eminescu ar fi fost un drogat, poezia sa probabil astazi nu ar fi tradusa in atatea limbi peste hotare, iata un exemplu:

LA PASTI - GHEORGHE TOPARCEANU

LA PASTI

Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat
"- Ce va este fratioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va ploua
Stati gatite-n haina noua
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ati fi oua..."
"- Suntem fierte!"
Zise-un ou rotund si frez
Langa pasca cu orez.
Si schimbandu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
"- Pan' la urma tot nu scap"
"- Ne gateste de parada"
"- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada"
"- Ce rusine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omlet"
"- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru"
"- Si eu unul violet"
"- Eu mai bine-ar fi sa tac
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!"
   Mie tare draga aceasta poezie, a fost o bucurie sa o invat si nu cred ca am sa o uit vreodata. Imi imaginez ca si Toparceanu cand a compus-o s-a amuzat copios. Este fantastica.

ELENA FARAGO - GANDACELUL -

        

         O poezie fantastica pe care am invatat-o inainte de a cunoaste alfabetul. Bunicul mi-o spunea cu atata drag si mi-o repeta de fiecare data cand il rugam, oricat de obosit ar fi fost. De fiecare data simt o emotie deosebita pentru aceasta poezie.

- De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

         

TATIANA STEPA - Voce de aur -

       
             Despre aceasta voce de aur cred ca mi-ar fi placut si mai mult sa scriu ca despre o fiinta vie, insa destinul a fost ca ea astazi sa nu mai fie printre noi.

              S-a nascut in anul 1963 la Lupeni, in judetul Hunedoara.

              Tatiana Stepa a fost înconjurată de muzică de la o vârstă fragedă. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniţă. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioara si pian.

              A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal.

              Primul impact cu muzica folk il are  in timp ce urmeaza Liceul de arhitectura din Bucuresti.

              Debuteaza in Cenaclul Flacara condus de Adrian Paunescu in anul 1982, pe stadionul din Fagaras, avand aparitii pana in anul 1985 cand acesta a fost interzis si chiar interzicerea ei ca artista.

 In anul 1992 pana in anul 1996 a fost membra a Cenaclului "Totusi iubirea" participand la peste 2000 de spectacole.

             In perioada cand este interzisa ca artista, lucreaza in mina Lupeni timp de 11 ani, pe urma tehnoredactor la Bucuresti.

              Ca membra a Cenaclului "Totusi iubirea", participa la numeroase spectacole atat in tara dar si in strainatate. Este invitata in fiecare an la festivalurile de muzica folk si poezie.

A compus atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor poeţi din literatura universală şi română: Federico Garcia Lorca, Esenin, Adrian Paunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru si Camelia Radulian.

Ultimul recital l-a susţinut in cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche pe data de 31 iulie 2009.  

             A încetat din viaţă vineri, 7 august 2009,  la Spitalul Militar din Bucureşti.

ADRIAN PAUNESCU - BOCET PENTRU TATIANA STEPA

 

 

 BOCET PENTRU TATIANA

 

Bocet pentru Tatiana
Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste
această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa
în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer

De-a-ndoaselea e rânduit
destinul,
E greu şi pe pământ, şi sub pământ
Şi între noi ne măcinăm
continuu
Şi nimenea nu e de neînfrânt.

De-un timp încoace, farsa
ne îngână,
În permanentă stare de război,
Purtăm în palme propria ţărână
Şi ne mirăm că seamănă
cu noi

Şi, Doamne, se acutizează rana
Şi te-am ruga, ai grijă,
dacă vrei,
S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori
pe vocea ei.

Pe-aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulţi şi îi
petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriţei scăpătând la stâni

Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărâmat păduri
Şi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învaţă însăşi ploaia să
murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune "Taci",
Copacii rătăcesc fără
pădure,
Pădurea moare fără de
copaci.
07.08.2009

POETI ROMANI OMAGIATI LA TORINO,ITALIA

                           

              Pe data de 23 Ianuarie 2011 de la orele 14:00 la Teatrul San Giuseppe din str.Andrea Dorea, Torino va avea loc prima ediţie a Seratei - Concurs link afis de poezie română si cantec intitulată "Grigore Vieru" şi dedicată poeţilor Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu.
               Evenimetul este organizat de asociaţia Basarabia, în colaborare cu Actualitatea românească şi asociaţiile Frăţia şi Lumina.

                                                                                                   Primaria Torino

DOINA SI ION ALDEA TEODOROVICI - EMINESCU - VERSURI GRIGORE VIERU

Voci si versuri de aur pentru Eminescu

MIHAI EMINESCU -JURNALISTUL - 15 ianuarie 1850

          

           Peste putine zile se va omagia la fel ca in fiecare an la 15 ianuarie  , mai mult sau mai putin cu fast, nasterea marelui poet Mihai Eminescu. Astazi la 160 de ani de la nasterea sa, sunt destule voci, care vorbesc tot mai mult de faptul ca Mihai Eminescu, ar fi trebuit sa fie considerat in aceeasi masura si cel mai mare jurnalist care prin opiniile sale, a militat pentru cauze   drepte ale poporul roman.

           Deşi a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-şi câştige pur şi simplu existenţa. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educaţie politică, aşa cum îşi propusese.

          Iata indemnul pe care il facea Eminescu tinerilor si nu numai:

          "Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în Romania şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.” 

          Datorită implicării sale afective în evenimentele politice şi datorită conştinciozităţii sale în îndeplinirea obligaţiilor de redactor, oboseala şi dezamăgirile acumulate în cei şase ani au avut o contribuţie importantă la declanşarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883, iar cei care l-au ajutat sa obtina functia de redactor sef , au reusit sa-l indeparteze declarandu-l bolnav si neavenit la redactia unui ziar.

          Ideile sale politice nu faceau altceva decat sa atate colegii conservatori dar si pe cei liberali, asa ca cel mai caldut pentru ei era sa il declare alinenat mintal indepartandu-l si asa cum personalitati  de astazi vorbesc, provocandu-i moartea, toata aceasta inscenare nefiind altceva decat un asasinat.

MINULESCU POETUL ROMANTELOR

             

             Sper ca nu gresesc cand gandesc ca, acest gen de muzica Romanta, se potriveste mai mult noua romanilor, sau poate aceasta am indragit-o in mod deosebit. Mamei ii placeau mult romantele, curios cat de multe lucruri ne amintim de cei care nu mai sunt langa noi. Imi amintesc cum bunicul imi povestea o multitudine de lucruri care le stia de la parinti si bunici. In acel timp copil fiind ma gandeam, cum isi mai aminteste atat de multe cand trecuse vreme indelungata de la moartea lor. Mister sau nu, dar astazi cand ei nu mai sunt, la fel si eu zilnic imi amintesc cate ceva din spusele lor.  

              In 6 ianuarie 1881, la Bucuresti  naste poetul Ion Minulescu,  poetul romantelor, unul dintre mari poeti ai literaturii romanesti alaturi de Eminescu, Alecsandri, Blaga, ...etc.

              Poetul are o activitate literara imbelsugata, scriind de asemenea , nuvele, povestiri, romane si chiar piese de teatru.

              Cu o identitate ascunsa, cu pseudonimul (I.M.)Nirvan, publica primele poezii, in revista "Povestea vorbei"

                 In anul 1908, apare primul volum "Romante pentru mai tarziu", iar in urma succesului la public pe care l-a avut in anul urmator editeaza din nou acest volum.

                Poetul romantelor decedeaza in anul 1944, la 11 aprilie in urma unui colaps cardiac, pe timpul bombardamentelor.

Este inmormântat la Cimitirul Bellu.

Ion Minulescu - Romanta ultimului sarut

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
În clipa-n care îti saruta gura
Îti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau -
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decât cu sarutarea muta
A celor ce, -mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu câte o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... "Vesnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormântare
De cei opt ciocli ce-?i purtara
Cosciugul în spinare.

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decât asa
Cum a vrut Ea...
si tot asa va saruta mereu,
Fiindca - fatal - nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...

BACOVIA - LACUSTRA

George Bacovia - Lacustra

                                                
De-atatea nopti aud plouand,
Aud materia plangand...
Sunt singur, si mă duce un gand
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scanduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atata ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atatea nopti aud plouand,
Tot tresarind, tot asteptand...
Sunt singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

POEMUL CREZ - Pilda buna de urmat

POEM

                                   Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi...