SUB SEMNUL POETILOR ROMANI - TORINO - ITALIA

Asociaţia "Flacara" în colaborare cu Biserica Ortodoxă Română "Sfânta Cruce " din Torino organizeaza duminică 16 ianuarie 2011, de la orele 17,00 la sediul Bisericii din via Accademia Albertina nr 11, un eveniment cultural religios, prilejuit de comemorarea marilor poeţi Mihai Eminescu si Grigore Vieru, precum şi a altor personalităţi ale literaturii române .
Participă Asociaţia "Poesia Attiva" si Grupul "Lumina " al Asociatiei Fratia Torino.
                                                         Primaria Torino

UNGHII IMPECABILE - MANICHIURA SPECIALA

Unele doamne si domnisoare sunt in stare sa cheltuiasca sume enorme de bani pe luna pentru a avea o manichiura impecabila. Si, cum aceasta este greu de intretinut, se cere innoita cat mai des.

 

           

DOINA SI ION ALDEA TEODOROVICI - EMINESCU - VERSURI GRIGORE VIERU

Voci si versuri de aur pentru Eminescu

MIHAI EMINESCU - MORTUA EST- IN MEMORIA LUI CRISTIAN

In memoria lui Cristi

 Mortua est!

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală?
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum' cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică.

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne...

Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?

De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.

MIHAI EMINESCU -JURNALISTUL - 15 ianuarie 1850

          

           Peste putine zile se va omagia la fel ca in fiecare an la 15 ianuarie  , mai mult sau mai putin cu fast, nasterea marelui poet Mihai Eminescu. Astazi la 160 de ani de la nasterea sa, sunt destule voci, care vorbesc tot mai mult de faptul ca Mihai Eminescu, ar fi trebuit sa fie considerat in aceeasi masura si cel mai mare jurnalist care prin opiniile sale, a militat pentru cauze   drepte ale poporul roman.

           Deşi a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-şi câştige pur şi simplu existenţa. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educaţie politică, aşa cum îşi propusese.

          Iata indemnul pe care il facea Eminescu tinerilor si nu numai:

          "Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în Romania şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.” 

          Datorită implicării sale afective în evenimentele politice şi datorită conştinciozităţii sale în îndeplinirea obligaţiilor de redactor, oboseala şi dezamăgirile acumulate în cei şase ani au avut o contribuţie importantă la declanşarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883, iar cei care l-au ajutat sa obtina functia de redactor sef , au reusit sa-l indeparteze declarandu-l bolnav si neavenit la redactia unui ziar.

          Ideile sale politice nu faceau altceva decat sa atate colegii conservatori dar si pe cei liberali, asa ca cel mai caldut pentru ei era sa il declare alinenat mintal indepartandu-l si asa cum personalitati  de astazi vorbesc, provocandu-i moartea, toata aceasta inscenare nefiind altceva decat un asasinat.