LEACURI POPULARE CU ALOE VERA

           Aloe vera, aceasta planta miraculoasa este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute de om. Vechii greci o foloseau pentru vindecarea a numeroase boli interne sau externe, egiptenii o foloseau pentru regimurile de intretinere a frumusetii si pentru imbalsamarea mortilor, iar medicina chineza veche considera Aloe vera ca una dintre plantele cu proprietati terapeutice deosebite si o numeau "medicamentul armoniei". 
           Rusii numesc aceasta planta "elixirul longevitatii", iar indienii americani o cunosteau ca fiind "vindecatorul tacut". Medicii antichitatii, Dioscoride si Plinius pretuiau foarte mult proprietatile terapeutice ale acestei plante.

            CURA CU ALOE VERA
Este recomandata in ulcer, gripa, astm, reumatism, astenie nervoasa, dureri de cap,scleroza, eczeme.
Inainte de a se folosi, planta nu trebuie udata timp de 5 zile.
Se foloseste 1,5 kg. de planta, in varsta de 3-5 ani, care se trece prin masina de tocat.
Se aduga 2,5 kg. de miere de mai si 3,5 kg de vin rosu natural de 14-18 grade.
Toate se pun intr-un borcan de sticla si se aseaza intr-un loc racoros si intunecos, timp
de 5 zile.
Dupa acest timp se ia, in primele 7 zile, cate o lingurita, de 3 ori/zi, cu 2 ore inainte de
masa.
Dupa cele 7 zile, se va lua cate o lingurita, de 3 ori /zi, cu o ora inainte de masa.
Durata minima a unei cure cu aloe este de 2-3 saptamani. In timpul tratamentului se
exclud din alimentatie laptele si ouale.
Se consuma cat mai multe supe si fructe dulci intre mese.
Iaurtul va fi admis doar in cantitati mici.

         Dar unul dintre cele mai fascinante studii in desfasurare este cel prin care se analizeaza potentialul substantelor care intra in compozitia plantei Aloe Vera in cresterea imunitatii si combaterea virusului HIV si a anumitor tipuri de cancer (in particular al leucemiei).

          Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atît de raspîndita pe cît este de eficienta în tratarea atîtor afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului extras din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat în decurs de doua ore), pierzându-si din calitatile curative (95 la suta din principiile active sînt oxidate si atacate de microorganisme). Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la zonele unde planta creste în mod natural. Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera metode empirice de conservare a principiilor active continute în planta.
                                                                                                       Aloe vera 
                                                                                                       Cod rosu

SUB SEMNUL POETILOR ROMANI - TORINO - ITALIA

Asociaţia "Flacara" în colaborare cu Biserica Ortodoxă Română "Sfânta Cruce " din Torino organizeaza duminică 16 ianuarie 2011, de la orele 17,00 la sediul Bisericii din via Accademia Albertina nr 11, un eveniment cultural religios, prilejuit de comemorarea marilor poeţi Mihai Eminescu si Grigore Vieru, precum şi a altor personalităţi ale literaturii române .
Participă Asociaţia "Poesia Attiva" si Grupul "Lumina " al Asociatiei Fratia Torino.
                                                         Primaria Torino

UNGHII IMPECABILE - MANICHIURA SPECIALA

Unele doamne si domnisoare sunt in stare sa cheltuiasca sume enorme de bani pe luna pentru a avea o manichiura impecabila. Si, cum aceasta este greu de intretinut, se cere innoita cat mai des.

 

           

DOINA SI ION ALDEA TEODOROVICI - EMINESCU - VERSURI GRIGORE VIERU

Voci si versuri de aur pentru Eminescu

MIHAI EMINESCU - MORTUA EST- IN MEMORIA LUI CRISTIAN

In memoria lui Cristi

 Mortua est!

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală?
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum' cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică.

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne...

Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală;
Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce o să stâng:
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?

De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.