Originea martisorului nu se cunoaste , specialistii spun ca ar putea fi circa 8000 de ani in urma.......sau poate si mai multe cine stie ?
Din secolul al XIX-lea, s-au gasit marturii despre acest simbol al primaverii martisorul. Modul de executie era simplist, nu era categorisit ca o podoaba, importanta cea mare avandu-o snurul . La inceput erau monedele puse alaturi de snur.
Potrivit unei cercetări asupra obiceiului, efectuată de poetul George Coşbuc, culorile reprezintă focul şi lumina, fiind un simbol al Soarelui. În sprijinul acestei teorii vine şi obiceiul de a agăţa de firul alb-roşu o monedă (un alt simbol al Soarelui, spune Coşbuc).
Anghelescu explică simbolul: „Fetele purtau în jurul gâtului o monedă de aur sau de argint. După ce o purtau un timp, ele cumpărau cu moneda vin roşu şi caş dulce. Se credea că fetele vor rămâne frumoase tot anul: albe la faţă ca brânza şi rumene în obraji ca vinul roşu”. Firul rămas era agăţat într-un pom înflorit.
Iata si o poveste, pe care recunosc eu nu o stiam:
Voinicul care a eliberat Soarele
Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Imi amintesc cu drag cum asteptam ziua de 1 martie, cum asteptam martisorul daruit de mama care mi se parea cel mai frumos si imi era cel mai drag.
Nu multe tari au bucuria de se mandri cu un simbol al primaverii, de exemplu in Italia au fost romanii care au purtat cu ei, povestile si traditiile de acasa, italienii nestiind nimic despre martisor
