"Dacă-i vorbeşti cuiva într-o limbă pe care o înţelege, ceea ce-i spui îi ajunge la creier.
Dacă însă îi vorbeşti în limba sa maternă, ceea ce-i spui îi ajunge la suflet."
Nelson Mandela
Sa chemam si mai mult primavara, cu aceasta minunata capodopera a lui Vivaldi, ascultand sa ne imaginam cum totul se trezeste la viata si odata cu natura, sa simtim si noi ca ne dezmortim si forta de viata se reinnoieste asa cum se intampla in fiecare an.....
Ziua de 17 martie 2011, a trecut, a fost ziua declarata sarbatoare nationala pentru 150 de ani de la unificarea Italiei. Nimic deosebit veti spune, e o sarbatoare nationala ca oricare alta. Adevarat, insa in afara de multumirea aceea de a avea o zi libera platita, asa cum imi amintesc ca se intampla in Romania, de exemplu 1 decembrie , nu cred ca exista altceva in mintea romanului, in proportie de cel putin 70 - 80 % ca sa nu exagerez.
Nici macar cei care ar trebui sa o faca, alesii poporului, nu simt sa o faca decat ca pe o obligatie, da o obligatie de serviciu, foarte bine platita.
Prefer sa ma gandesc mai mult la ideea principala a acestui articol, fara a divaga prea mult de la subiect.
Asadar, manifestatii culturale.....de ai nevoie chiar de un ghid scris, pentru a te orienta spre cele care te intereseaza cel mai mult. In toata tara, in cele mai mari manifestatii ale Italiei exista un moment special in care se aminteste de 150 de ani de la unificare, cum de exemplu au fost in cadrul Festivalului de muzica usoara italiana Sanremo 2011, sau in cadrul Carnavalului venetian 2011.
De la cel mic care abia reuseste sa memoreze celebrul Imn al Italiei si pana la cei varstnici care sunt mai infocati ca niciodata, toti simt si se mandresc ca sunt italieni, cum nu cred ca am vazut din pacate la prea multi romani.
Daca vi se pare ca am exagerat cu aceste argumente, va mai fac cunoscut unul si anume, cati dintre romani ar arbora steagul Romaniei la balcon, pentru a sarbatori o zi nationala a Romaniei ?
Da, in Italia, fara a fi obligat in nici un fel, ca o onoare, ca in semn de recunostinta pentru cei care s-au jertfit , nu exista straduta in care sa nu existe zeci de steaguri arborate.
Cum as putea incheia decat cu "Cinste lor ca stiu sa-si aprecieze valorile si tara".
Astazi la Milano pleaca dintre noi cea care a incantat si a castigat la prima editie in anul 1951 Festivalul de muzica usoara italiana Sanremo - NILLA PIZZI - pe numele adevarat ADIONILLA cu melodia Grazie dei fiori.
Anuntul a fost facut de catre impresarul ei actual Lele Mora, care a spus ca "Regina festivalului Sanremo" a murit. Artista s-a nascut la Sant'Agata Bolognese nel 1919. Pe 16 aprilie anul acesta ar fi implinit venerabila varsta de 92 de ani. Moartea a survenit dupa ce in urma cu trei saptamani a fost operata, ramanad in continuare in spital sub supraveghere.
A avut o carierea spectaculoasa , daca in primul an al festivalului castiga premiul cel mare, in anul urmatorul, castiga toate cele trei pozitii ale podiumului, devenind in felul acesta Regina Festivalului Sanremo.
Sa vedem cele trei melodii cu care Nilla Pizii devine regina......
Al doilea loc cu melodia Papaveri e papere - Maci si rate
Iar al treilea loc cu melodia - Una donna prega - O femeie se roaga
In 2010, regina festivalului Sanremo, se intoarce pe scena festivalului, cand i se recunoaste inca o data valoarea ei de artista.....
Nilla Pizzi nu cucereste doar Italia cu vocea ei, dar castiga chiar si Festivalul de la Barcelona cu melodia L'edera, coloana sonora a filmului Edera....
Textul melodiei Edera
Chissà se m'ami oppure no chi lo può dire? Chisà se un giorno anch'io potrò l'amor capire? Ma quando tu mi vuoi sfiorar con le tue mani avvinta come l'edere mi sento a te. Chissà se m'ami oppure no ma tua sarò. Son qui tra le tue braccia ancor avvinta come l'edera son qui respiro il tuo respiro son l'edera legata al tuo cuor sono folle di te q questa gioventù in un supremo anelito voglio offrirti con l'anima senza nulla mai chiedere. Così mi sentirai così avvinta come l'edera perché in ogni mio respiro tu senta palpitare il mio cuor finché luce d'amor sul mondo splenderà finché m'è dato vivere a te mi legherò a te consacrerò la vita.
Se il vento scuote e fa tremar le siepi in fiore poi torna lieve a carezzar con tanto amore e tu che spesso fai soffrir tormenti e pene sussurrami baciandomi che m'ami ancor. Lo so che forse piangerò ma t'amerò.
Son qui tra le tue braccia ancor avvinta come l'edera son qui respiro il tuo respiro son l'edera legata al tuo cuor sono folle di te q questa gioventù in un supremo anelito voglio offrirti con l'anima senza nulla mai chiedere. Così mi sentirai così avvinta come l'edera perché in ogni mio respiro tu senta palpitare il mio cuor finché luce d'amor sul mondo splenderà finché m'è dato vivere a te mi legherò a te consacrerò la vita. Son l'edera per te son l'edera legata a te Corriere Storie Sanremo
Cand porti in tine suflet de femeie, nu poti sa ignori faptul ca la fel ca si tine intr-o alta parte a lumii exista mii de femei fara drepturi, dar cel mai grav, este ca nu au cel mai elementar drept acela de a trai in demnitate.
Am vrut sa fie un LA MULTI ANI! pentru toate femeile, dar a existat ceva care mi-a ciuntit aceasta urare, tocmai gandul acesta indreptat spre femeile care sunt maltratate fizic si psihic, care nu pot fi propriul stapan al fiintei lor, care zilnic mor, fara sa aiba nici o vina, decat acela ca s-au nascut FEMEI.
Pentru credinciosii ortodocsi si nu numai deci si pentru greco-catolici, de astazi 7 martie incepe Postul Mare - Postul Pastelui. Cel mai lung si cel mai greu post de peste an. Este perioada cand se face curatirea generala a sufletului si a trupului ca si curatenia generala a casei, care trebuie facuta peste tot. Caci ce sens are sa speli toata casa si sa lasi ferestrele murdare sau paianjenii atarnati in colturile casei. Totul trebuie sa fie facut cu grija si intelepciune. Nu este suficient deci sa te aptii de la mancare, insa gandurile sa iti plece la cum sa ii furi vecinului gaina din ograda, sau si mai rau sa ii omori cainele pentru ca te latra cand treci pe drum.
Sufletul trebuie sa iti devina curat ca si un pahar ce straluceste in lumina, in lumina lui Dumnezeu.
Nu trebuie sa il gasim pe Dumnezeu doar atunci cand suntem in neputiinta, boala, necazuri, trebuie sa il avem zilnic in sufletele noastre, numai asa putem fi vrednici de mila lui.
Postul si rugaciunea sunt cele care cu adevarat ne pot ridica din boala, facandu-se asa purificarea sufletului si a trupului in acelasi timp.
Sacroterapia, ne arata ca prin tratarea sufletului se poate ajunge la vindecarea corpului, un fapt foarte adevarat, gandindu-ne la toxinele care se acumuleaza in organism printr-o alimentatie de multe ori necorespunzatoare.
Asadar cu incredere si vointa sa incepem Postul cel mare al curateniei.
