MINULESCU POETUL ROMANTELOR

             

             Sper ca nu gresesc cand gandesc ca, acest gen de muzica Romanta, se potriveste mai mult noua romanilor, sau poate aceasta am indragit-o in mod deosebit. Mamei ii placeau mult romantele, curios cat de multe lucruri ne amintim de cei care nu mai sunt langa noi. Imi amintesc cum bunicul imi povestea o multitudine de lucruri care le stia de la parinti si bunici. In acel timp copil fiind ma gandeam, cum isi mai aminteste atat de multe cand trecuse vreme indelungata de la moartea lor. Mister sau nu, dar astazi cand ei nu mai sunt, la fel si eu zilnic imi amintesc cate ceva din spusele lor.  

              In 6 ianuarie 1881, la Bucuresti  naste poetul Ion Minulescu,  poetul romantelor, unul dintre mari poeti ai literaturii romanesti alaturi de Eminescu, Alecsandri, Blaga, ...etc.

              Poetul are o activitate literara imbelsugata, scriind de asemenea , nuvele, povestiri, romane si chiar piese de teatru.

              Cu o identitate ascunsa, cu pseudonimul (I.M.)Nirvan, publica primele poezii, in revista "Povestea vorbei"

                 In anul 1908, apare primul volum "Romante pentru mai tarziu", iar in urma succesului la public pe care l-a avut in anul urmator editeaza din nou acest volum.

                Poetul romantelor decedeaza in anul 1944, la 11 aprilie in urma unui colaps cardiac, pe timpul bombardamentelor.

Este inmormântat la Cimitirul Bellu.

Ion Minulescu - Romanta ultimului sarut

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
În clipa-n care îti saruta gura
Îti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau -
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decât cu sarutarea muta
A celor ce, -mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu câte o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... "Vesnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormântare
De cei opt ciocli ce-?i purtara
Cosciugul în spinare.

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decât asa
Cum a vrut Ea...
si tot asa va saruta mereu,
Fiindca - fatal - nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...