14 octombrie PREACUVIOASA PARASCHEVA OCROTITOAREA MOLDOVEI

         

          Chiar daca fastul acestei sarbatori cu agitatia pelerinajului de la Sfanta Biserica Trei Ierarhi din Iasi, nu este atat de intens pentru cei ce ne aflam in afara granitelor, asta nu inseamna ca in sufletele noastre nu simtim si nu traim aceasta mare sarbatoare, caci daca s-ar intampla asta, nu avem nici o scuza, decat aceea de a nu ne mai socoti romani.

          Ca nu toti dintre acei ce fac cozi pentru a atinge moastele Preacuvioase Sfanta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei nu cred in puterea acestora sau credinta lor se clatina, cine sunt eu pentru a-i judeca, fiecare avem momentele noastre de slabiciune, pe care doar Bunul Dumnezeu va sti sa le judece cel mai bine.

           Niciodata pana azi nu am avut rabdarea sau poate timpul de a afla cate ceva din viata Preacuvioasei Parascheva. Asadar,  viata ei a fost pentru slujirea lui Dumnezeu, ducand o viata in saracie, la numai 10 ani auzind in Biserica - "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34) - hotaraste sa nu pastreze nimic pentru ea, daruind saracilor toate hainele, ceea ce va mai face si cu alta ocazie.

          Pentru a sluji cat mai bine Bunului Dumnezeu, alege de a trai in pustietate. La indemnul unor sfatuitori alesi ai timpului pleaca in tinutul Pontului la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va sta timp de cinci ani.

       Dupa aceasta perioada simte ca trebuie sa se indrepte catre Tara Sfanta pentru a cunoaste locurile pe unde a trecut Iisus, stabilindu-se in Iordan la o manastire de calugarite, dorind sa ramana pana la sfarsitul vietii sale.

           Numai ca , pe cand avea 25 de ani, intr-o noapte un inger i se arata spunandu-i ca trebuie sa intoarca pe pamanturile natale.

               Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit". Stiind ca aceasta nu putea sa fie decat voia lui Dumnezeu, se intoarce in Epivat, locul nasterii sale, ca o straina fara sa spuna nimanui cine este.

               Pana aici, in aceasta scurta istorisire, poate nimic nu este deosebit, in acelasi mod traind si alti sfinti, dar iata ca ceea ce s-a intamplat dupa moartea sa, este cu adevarat un miracol.
          Dupa obiceiul locului  se spune ca un marinar care a murit pe o corabie,  trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

          Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Epivat. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

            Miracol a fost si atunci cand in 1888 Biserica Trei Ierarhi este cuprinsa de flacari  de la o candela uitata aprinsa, iar moastele Preacuvioase Parascheva raman neatinse desi totul in jur era scrum.

              Fiecare in sufletul nostru cu credinta noastra stim ca Dumnezeu este pretutindeni si ca ne vegheaza mereu, chiar daca sunt multi care se indoiesc de existenta ta, numai pentru ca ne lasa sa suferim mai intai de a dobandi ceva.