Chiar daca fastul acestei sarbatori cu agitatia pelerinajului de la Sfanta Biserica Trei Ierarhi din Iasi, nu este atat de intens pentru cei ce ne aflam in afara granitelor, asta nu inseamna ca in sufletele noastre nu simtim si nu traim aceasta mare sarbatoare, caci daca s-ar intampla asta, nu avem nici o scuza, decat aceea de a nu ne mai socoti romani.
Ca nu toti dintre acei ce fac cozi pentru a atinge moastele Preacuvioase Sfanta Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei nu cred in puterea acestora sau credinta lor se clatina, cine sunt eu pentru a-i judeca, fiecare avem momentele noastre de slabiciune, pe care doar Bunul Dumnezeu va sti sa le judece cel mai bine.
Niciodata pana azi nu am avut rabdarea sau poate timpul de a afla cate ceva din viata Preacuvioasei Parascheva. Asadar, viata ei a fost pentru slujirea lui Dumnezeu, ducand o viata in saracie, la numai 10 ani auzind in Biserica - "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34) - hotaraste sa nu pastreze nimic pentru ea, daruind saracilor toate hainele, ceea ce va mai face si cu alta ocazie.
Pentru a sluji cat mai bine Bunului Dumnezeu, alege de a trai in pustietate. La indemnul unor sfatuitori alesi ai timpului pleaca in tinutul Pontului la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va sta timp de cinci ani.
Dupa aceasta perioada simte ca trebuie sa se indrepte catre Tara Sfanta pentru a cunoaste locurile pe unde a trecut Iisus, stabilindu-se in Iordan la o manastire de calugarite, dorind sa ramana pana la sfarsitul vietii sale.






