venerdì 7 gennaio 2011

SENSUL VIETII - COPIII

   
        Ne nastem toti, intr-o zi , un ceas, un an, fiecare moment ales cu grija pentru fiecare. Avem o menire , un rol cat timp traim, sau avem de intimpinat greutati pe care daca nu ar fi Dumnezeu, nu am reusi sa trecem mai departe. Insa viata uneori e atat de nedreapta, loveste atat de crunt, incat ai impresia ca mergi doar  in genunghi si nu reusesti sa te ridici in picioare. Se spune ca cel care crede in Dumnezeu nu se plange niciodata, probabil de aici puterea celor in suferinta de a rabda si spera.
        Si totusi......cu ce este vinovat un copil, in afara de faptul ca s-a nascut ?
        Sau suferinta ar trebui sa fie a parintilor ?
        Si pentru care pacate ?
        Multe intrebari si o concluzie sigura, multe persoane in suferinta si in durere, dar.......prea multi copii chinuti de suferinta bolilor, ce pornire in viata au acesti copii, cum reusesc ei sa priveasca si sa cunoasca lumea, cand la varste mult prea fragede, cunosc numele bolilor si a medicamentelor prescrise, mai ceva decat numele jocurilor cu care alti copii isi petrec timpul liber. Ce inseamna pentru ei viata, cand ochii parintilor, fiintele cele mai dragi, sunt mereu plansi si incercanati de oboseala ?
        Pentru ei, ar trebui sa se inventeze ceva extraordinar, ce numai noi oamenii am putea reusi, sa dam un sens vietii acestor fiinte plapande si totusi cu o asa vointa mare de a trai.
        Ar trebui sa simta ca ei si parintii lor, nu sunt singuri, sa simta caldura noastra sufleteasca a tuturor, sa redam aceasta speranta copiilor ce intind o mana catre noi.

Pentru Cristi:
Sanse de supravietuire, din punct de vedere medical, nu sunt. 
Sperantele stau intr-o minune, in ceva ce nu poate fi explicat stiintific.

giovedì 6 gennaio 2011

SANSA UNUI COPIL ROMAN BOLNAV IN ITALIA

Paul Nagy
La mia storia

Giovedì 23 Dicembre 2010 23:42

POZA_PAULIl mio nome é Paul Daniel Nagy e sono nato il 28/06/2003 nella città di Alesd, provincia Oradea, Romania. Il mio colore preferito é l'azzurro e mi piacciono le macchine telecomandate ed i gioccatoli Zhu Zhu Pets. Mi piace tanto la scuola. Ho iniziato andarci quest'anno a Settembre ma ci vado sempre di meno... Ho un frattellino molto carino che ripete tutte le parole che sente dagli adulti. Lui si chiama Stefan Rares e ha due anni e mezzo.



La mia storia dovrebbe continuare come quella di qualsiasi altro bambino della mia età, ma, cominciando con il mese di maggio, quest'anno, tutto é cambiato. Tossivo tanto, sembravo sempre raffreddato e per un mese ho preso tanti sciropi per la tosse. Una signora dottoressa della mia città ha deciso di farmi una radiografia. Guardando la lastra, la dottoressa ha detto che le notizie non erano belle e mi ha mandato a Oradea, a fare una TAC. I medici di Oradea hanno detto che ero sospetto di linfoma - avevo delle formazioni tumorali nella gola, sulle vie respiratorie, sulla milza. Hanno deciso di farmi una biopsia...non é stato per niente piacevole.  La mia mamma era disperata ed io non capivo quello che mi succedeva. All fine del mese di maggio, ci hanno detto la diagnosi: Linfoma di Hodgkin, terzo stadio.

I miei genitori hanno deciso di portarmi all'Ospedale Ion Chiricuta di Cluj, dove é iniziato il mio incubo...punture, flebo, chemioterapia. Stavo male, ero stanco e tutti i bambini che sono diventati i miei compagni di gioco erano tristi anche loro. Ho fatto otto cicli di chemioterapia con il protocollo ABVD. La mia nuova dottoressa ha detto che il risultato non é stato buono, perche le formazioni tumorali non si sono ridotte del tutto e non sono andato in remissione. La terapia è stata interotta per due mesi. Sono tornato a casa ed é cominciata la scuola. Mi piacevano i miei compagni di classe e mi piaceva anche studiare. Per me andare a scuola era come essere in vacanza - nessuno mi faceva le flebo a scuola... Ma i miei genitori erano molto preoccupati, perche si doveva trovare una soluzione per cominciare una nuova terapia. Con l'aiuto delle persone generose, i miei genitori mi hanno portato in novembre in Ungheria, a Szeged, dove ho fatto un'esame PET.Il medico ungherese mi ha raccomandato un nuovo protocollo din chemioterapia. Sono tornato in Romania e sono stato rioverato all'Ospedale di Oradea per continuare la terapia.

Sia i medici di Cluj che i medici di Oradea hanno detto alla mia mamma che sarà necessario un trapianto autologo di cellule staminali dopo questo nuovo protocollo di chemioterapia. Io non so cosa é questo trapianto, ma i miei genitori sono stati tristi quando hanno saputo questa notizia. Hanno deciso di sentire anche il parere di un medico dall'estero. Un'amica della mia mamma è andata all'Ospedale San Matteo di Pavia tre giorni prima del Natale con i miei documenti ed i risultati degli esami. Il professore Marco Zecca, il dirigente del reparto Oncoematologia Pediatrica ha visto tutto e ha detto che, nel caso che o risponda bene a questo nuovo protocollo che faccio a Oradea, sara' comunque necessario un trapianto autologo di cellule staminali in marzo o aprile, quando finisco la chemioterapia in Romania. Pero, se non risponderò bene alla chemio, dovrò farmi ricoverare presto in Italia, fare una chemioterapia ancora più agressiva ed un trapianto da donatore compatibile. Speriamo però che non sarà il caso e che risponderò bene alla terapia.

Il costo di un trapianto in Italia all'ospedale di Pavia é di circa 50.000 Euro.Non si sa ancora se saranno necessari altri soldi per la chemioterapie perche tutto dipende di come reagirò alla chemioterapia. I miei genitori non si possono permettere questa somma e non so neanche se si permetterano di comprarmi i giocattoli Zhu Zhu Pets. Però io spero di guarire e di tornare a scuola un giorno.

A tutti quelli che si permettono  di aiutarmi li prego con tutto il mio cuore di farlo, per quanto possono. A tutti quelli che non si possono permettere di aiutarmi dal punto di vista finanziario, li prego di pubblicare il mio caso sui loro siti, di raccontare agli amici la mia storia e di pregare Dio per la mia guarigione ed il mio ritorno a scuola.

Vi abbraccio tutti!

Recapiti telefonici:
Gabriele: 00393485306865
Cristina: 004.0722195284

MINULESCU POETUL ROMANTELOR

             
             Sper ca nu gresesc cand gandesc ca, acest gen de muzica Romanta, se potriveste mai mult noua romanilor, sau poate aceasta am indragit-o in mod deosebit. Mamei ii placeau mult romantele, curios cat de multe lucruri ne amintim de cei care nu mai sunt langa noi. Imi amintesc cum bunicul imi povestea o multitudine de lucruri care le stia de la parinti si bunici. In acel timp copil fiind ma gandeam, cum isi mai aminteste atat de multe cand trecuse vreme indelungata de la moartea lor. Mister sau nu, dar astazi cand ei nu mai sunt, la fel si eu zilnic imi amintesc cate ceva din spusele lor.  
              In 6 ianuarie 1881, la Bucuresti  naste poetul Ion Minulescupoetul romantelor, unul dintre mari poeti ai literaturii romanesti alaturi de Eminescu, Alecsandri, Blaga, ...etc.
              Poetul are o activitate literara imbelsugata, scriind de asemenea , nuvele, povestiri, romane si chiar piese de teatru.
              Cu o identitate ascunsa, cu pseudonimul (I.M.)Nirvan, publica primele poezii, in revista "Povestea vorbei"
                 In anul 1908, apare primul volum "Romante pentru mai tarziu", iar in urma succesului la public pe care l-a avut in anul urmator editeaza din nou acest volum.
                Poetul romantelor decedeaza in anul 1944, la 11 aprilie in urma unui colaps cardiac, pe timpul bombardamentelor.
                Este inmormântat la Cimitirul Bellu.

Ion Minulescu - Romanta ultimului sarut

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
În clipa-n care îti saruta gura
Îti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau -
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decât cu sarutarea muta
A celor ce, -mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu câte o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... "Vesnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormântare
De cei opt ciocli ce-?i purtara
Cosciugul în spinare.

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decât asa
Cum a vrut Ea...
si tot asa va saruta mereu,
Fiindca - fatal - nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...

martedì 4 gennaio 2011

EPIFANIA - BEFANA - SARBATOARE ASTEPTATA IN ITALIA

            Personajul Befana , pare sa fie unul coborat din poveste, o batrana imbracata cu o fusta lunga si larga, sort cu buzunare adanci, un sal ce ii acopera bine spatele, pe cap o broboada, in picioare o pereche de papuci, toate acestea vesminte fiind pline de petice viu colorate.
            Ea zboara deasupra acoperisurilor in noapte de 5 spre 6 ianuarie pe matura , precum vrajitoarele din povestile cunoscute romanilor, purtand dulciuri si cadouri mici pentru copii, insa uneori lasa si carbuni pentru copii mai putin cuminti, acestia fiind pana la urma tot un dulce, dar de culoare neagra cum este carbunele adevarat, toate aceste fiind puse in ciorapi viu colorati.
             Legenda spune ca Befana, aceasta batrana ce daruieste fiecarui copil un dulce, este batrana care a refuzat cei Trei Magi spre a le arata drumul catre Ieslea unde s-a nascut Iisus. Magii au plecat, iar ea a ramas caindu-se de fapta sa. Spre a indrepta raul facut, a pregatit un sac de dulciuri si a plecat sa le daruiasca copiilor in speranta ca unul dintre ei ar putea fi chiar Iisus, fapt care nu s-a mai intamplat niciodata.
             Ca si in traditia noastra a romanilor, aceasta zi este ultima din sirul sarbatorilor de iarna, fiind de asemenea si ultima zi cand bradul de Craciun mai poate sta in casa.
             Epifania,  in traditia romaneasca  inseamna aratare, dupa ce Iisus a fost botezat in apa Iordanului cerul s-a deschis si Duhul Sfant a coborat sub forma de porumbel .


Befana


Befana

lunedì 3 gennaio 2011

PREGATIREA PENTRU SARBATOAREA BOBOTEZEI


         Intai de toate trebuie stiut ca aceasta sarbatoare este una dintre cele mai importante sarbatori crestinesti de peste an.
         In aceste zile, preotii incep sa umble din casa in casa pentru a sfinti fiecare incapere a locuintei si care trebuie sa fie in buna oranduiala tot. Imi amintesc si acum de aceasta perioada din vremea cand eram copil, asteptam cu sufletul la gura venirea preotului, mai ales ca de fiecare data in buzunarele sale avea intotdeauna bomboane de pom, care ni le dadea cu invatatura " sa fii cuminte si sa asculti de parinti". 
          Imi amintesc cum, pe masa pregateam un pahar curat ca lacrima pentru agheasma pe care o turna dascalul, o farfurie cu fructe si una cu placinta, cozonac....., alaturi se punea si un banut, pe care de cele mai multe ori, preotul nu-l lua de pe masa, asteptand sa-i fie dat.
           Bunica, care intotdeauna a fost sigura de ceea ce vrea si cu traditiile si invataturile de la parinti, oprea preotul de fiecare data oricat de grabit ar fi fost, sa se aseze pentru o clipa pe pat, fiind sigura ca asa, clostile vor sta pe oua, si vor scoate puii sanatosi, si nu numai, mai zicea ca si petitorii vor veni si vor sta acolo unde sunt fete de maritat.
           Si nu iesea preotul bine pe usa, ca o si auzeam , vina si stai pe pat, sa nu fuga clostile.
           Ajunul Bobotezei, este o zi foarte importanta,pentru ca incep pregatirile pentru a doua zi. Astfel  se strange apa din toate raurile si lacurile din apropierea  Bisericii, se aduna  in butoaie de lemn mari  urmand  sa fie sfintita. Se spune ca odata ce incepe aceasta pregatire, deja este ca si sarbatoare. Se stie ca in aceasta zi cine poate, tine post negru, pentru a fi pregatit de a gusta din agheasma a doua zi si a alunga in acest fel duhul cel rau. Este necesar adunarea de cat mai mult busuioc in asa fel incat toti sa se poate bucura de o crenguta sfintita la plecarea acasa in ziua de boboteaza.
            Puterea agheasmei este mare, indepartand tot raul din locul unde este imprastiata, in case, in gradini, la animale.
            Chiar daca in aceasta zi este frig de ingheata apele, crestinii se aduna in numar cat mai mare la sarbatoarea de  Boboteaza, pentru a primi putin din agheasma tamaduitoare si care nu se strica niciodata.
            Traditia spune ca fetele care vor cadea in aceasta zi pe gheata se vor marita.