Cand daca nu acum, ar fi mai potrivit sa ne amintim de George Bacovia, pe numele sau adevarat George Andone Vasiliu, cu poeziile superbe de toamna, care e drept te indeamna la melancolie si tristete cum de fapt este si toamna si cum poate simtea si poetul atunci cand le-a scris.
Acum 130 de ani, mai precis in 17 septembrie 1881, se nastea poetul simbolist al literaturii romane, iar anul acesta Bacaul, orasul natal al poetului, l-a sarbatorit prin numeroase actiuni culturale. Iata ce scria poetul despre nasterea sa...
„Bacau. 4/17 septembrie 1881. O zi în care vara nu se îndura sa plece, iar toamna nu cuteaza sa-i ia locul. Gradina cu straturile lungi de micsandre, petunii si rozeta, cu siruri de trandafiri e înca în splendoarea verii.Daca frunzele copacilor nu ar fi început sa paleasca si frunza vitei salbatice, urcata pe ziduri, nu ar fi sangerie, te-ai crede înca în luna lui august…
În culmea bucuriei, mama îsi primi din mainile moasei pruncul cel delicat. Îl stranse la san, îi saruta manutele si, pierduta de fericire, nu stia biata ce polita de nefericiri semna vietii, în acea zi de 4 septembrie 1881, la ceasurile 2, în dupa-amiaza senina si calda, care înspre seara se înnoura…“
George Bacovia, nu a avut numai talentul de poet, fiind inzestrat cu reale potente pentru muzica si instrumente muzicale, indragind mult vioara, insa nu era de neglijat talentul sau pentru desen, participand la diverse concursuri, in timpul copilariei.
Dupa terminarea liceului Ferdinand, care o buna perioada de vreme i-a purtat numele, perioada in care si eu am pasit pe aceleasi coridoare pe unde odata...... a trecut poetul , a urmat Facultatea de drept, profesie pe care nu o va profesa niciodata, chiar daca se inscrie in Barou din Bacau si plateste cotizatia timp de 10 ani.
De cate ori vine toamna, iar ploile sunt nesfarsite, imi vine automat in minte Poezia Lacustra...........
